Pariu pe un cal mort

Românii care şi-au lăsat "vatra" pentru un trai mai bun în Italia, au acum un gust amar. Sunt semne evidente că Italia bate, cu stil, ce-i drept, pasul pe loc. În ziare sau la telejurnale se vorbeşte de o Italie care se redresează, care înregistrează o discretă creştere eonomică sau care "face şi drege".

Ce vede conaţionalul nostru stabilit în Peninsulă e altceva însă. E o ţară în care şi localnicii fac faţă cu greu de la un salariu la altul, o ţară îngropată în gunoaie, o ţară în care ţiganii îşi ridică barăci unde vor, o ţară care-şi caută laicitatea cu aceeaşi vehemenţă cu care creştinii se erijează în credincioşi, de teama musulmanilor.

Peste toate astea, sare în ochi fragilitatea majorităţii la putere, care abia reuşeşte să treacă prin parlament câte o ordonanţă, nici vorbă de atât de necesarele reforme ale sistemului electoral, administrativ sau sanitar.

Întâmplarea face ca frenetica ineficienţă a politicii italiene contemporane să fi ajuns la o răscruce. Un discret procuror de provincie a acuzat-o de corupţie pe nevasta ministrului de justiţie (sic!), omul s-a supărat pe sat, a demisionat şi a retras susţinerea politică a partiduleţului său (cotat pe la 2%) actualului guvern.

Românii din Italia nu pot nega o satisfacţie un pic răutăcioasă legată de acest moment delicat al guvernului Prodi. Peste puţin timp, se împlinesc doi ani de când "prietenul" Berlusconi repetă ca un patefon uitat deschis ultima replică dintr-un discurs cu care a supra-saturat orice canal media: "Acest guvern va mai dura maxim o lună, acest guvern...." Românii nu-l pot uita pe Cavaler, întrucât sub guvernul lui a fost moşită cea mai odioasă lege a imigraţiei pe care a avut-o Europa, Legea Bossi-Fini.

Dar acum, nesperata longevitate a guvernului Prodi pare să fi ajuns la un punct critic. Cei trei senatori ai grupării ex-ministrului de justiţie pot înclina balanţa în favoarea opoziţiei, dacă ne gândim că "ordonanţa Mailat" a trecut prin Camera superioară a Parlamentului cu doar două voturi avantaj.

Aşadar soluţiile sunt două: se merge înainte cu un Guvern mai tot timpul "în corzi" şi cu rezultate discrete sau se merge la alegeri anticipate cu un sistem electoral handicapat, acelaşi sistem vinovat şi de fragilitatea actualei majorităţi. Ipoteza ca preşedintele Italiei, Napoletano, să ceară unuia dintre cei doi preşedinţi ai Camerelor să formeze un guvern tehnic cade, întrucât liderii stângii şi ai dreptei exclud varianta colaborării.

Un calcul al posibilelor alianţe în acest moment nu dă procente convigătoare de nici o parte. Dreapta este unită împotriva lui Prodi, dar dezbinată în interior, iar o mare parte din stânga abia s-a reunit într-un singur partid, dar estimările nu sunt deloc optimiste.

Pentru români, oricum, pare o partidă pierdută. Că o fi vorba de capra din grădina vecinului sau nu, oricum, celelate destinaţii ale imigraţiei româneşti par acum o alegere mai insipirată. Spania începe să culeagă roadele unor reforme liberale, în Irlanda boom-ul economic promite, iar stabilitatea Germaniei şi a Franţei sunt un motiv de invidie.

Cornel Toma
www.adevarul.ro

2008 si Apocalipsa

Timpul pare ca trece din ce in ce mai repede… nu am inteles daca din cauza varstei sau pur si simplu pentru ca ritmul nostru de viata ne ucide la propriu, nici macar lent. Sarbatorile din acest an au fost extrem de fara gust... ca si cum ai mesteca o bucata de carton si te-ai preface ca e cea mai delicioasa salata de fructe de mare... Ma uit in jur si imi dau seama ca nu e doar impresia mea; majoritatea cunoscutilor, vorbesc de romani, sunt mai nepregatiti si mai tristi decat de obicei. Poate sufletul nostru tanjeste dupa zapada din tara, poate am uitat sa colindam, poate faptul ca ne transformam pe nesimtite si amagiti de altii intr-o societate de datornici la banca ne umbreste bucuria. Poate toate la un loc.
Pentru a ne intrista si mai mult, la Torino, din decizia primarului, nu se va sarbatori in piata ca forma de respect a familiilor celor 7 morti de la fabrica de otel cu nume imposibil de pronuntat. Doliu la nivelul orasului.
Toate acestea parca ar fi semne ce dau dreptate preotilor maya care au facut calendarul pana in 2012, acesta fiind ultimul an al existentei noastre pe planeta mama. Marii preoti nu s-au obosit sa calculeze si in continuare, dat fiind faptul ca in 2012, prin vara probabil, eruptiile solare vor nimici atmosfera, pamantul va fi rupt in bucati mici de cutremure interioare, oceanele vor fierbe si o cometa ratacita ne va lovi fix in cel mai sensibil loc, dand peste cap axa terestra. In plus, cavalierii Apocalipsei crestine, cu o intarziere de 12 ani, vor strabate cerurile inflacarate pe cai negri (sau albi, dupa orientare) impartind dreptatea si judecand pe cei care au reusit sa scape previziunilor maya.
In concluzie, dragii mei conationali si coplanetari, daca tot se duce de rapa totul, atunci macar sa traim frumos, vesel si cu omenie ce a mai ramas. Cum spune ardeleanul „daca e musai, atunci cu placere” iar eu, din partea intregii Echipa Ora, va urez din toata inima mea umana si imperfecta un 2008 cat mai linistit si plin de impliniri!

Mariana Gaita
www.oraromaniei.com

Eu ce castig...?

Aceasta este întrebarea care foarte des ne este adresată când invităm "unul de-al nostru" să se înscrie în partid şi să se implice în viaţa socială şi politică a comunităţii.
Răspunsul meu ar fi urmatorul: ce căştigi tu rămânând indiferent ? Să fii platit 30€ pe zi în timp ce toţi ceilalţi sunt plătiţi 80€ ? Să nu beneficiezi de vacanţe plătite, de al 13-lea salariu, de lichidare, drepturi care dealtfel sunt recunoscute tuturor, incluşi extracomunitarii ? Să fii insultat şi umilit doar pentru că mass media şi politicienii italiani au găsit în români un comod ţap ispăşitor pentru orice atrocităţi şi brutalităţi întâmplate în Italia ? Să iţi vezi proprii fii maltrataţi şi izolaţi la şcoală doar pentru că sunt români ?

Cine e mulţumit de situaţia actuală poate continua să întrebe: "eu ce căştig ?". Modul acesta de a gândi şi de a acţiona nu a adus până acum niciun avantaj, nici individual nici comunităţii, ci doar dispreţ, insulte şi continue injustiţii.

Sperăm că în 2008 această întrebare nu ne va mai fi adresată, ceea ce ar fi un indicator pentru noi că suntem pe drumul cel bun. A venit momentul organizării comunităţii italo-române şi de a ne recâştiga acele drepturi şi acel respect pe care în Italia nimeni nu ţi le oferă gratis, ci trebuiesc câştigate prin unitate, solidarietate şi cu mult suflet.

Uniţi suntem o forţă

Giancarlo Germani