Pariu pe un cal mort

Românii care şi-au lăsat "vatra" pentru un trai mai bun în Italia, au acum un gust amar. Sunt semne evidente că Italia bate, cu stil, ce-i drept, pasul pe loc. În ziare sau la telejurnale se vorbeşte de o Italie care se redresează, care înregistrează o discretă creştere eonomică sau care "face şi drege".

Ce vede conaţionalul nostru stabilit în Peninsulă e altceva însă. E o ţară în care şi localnicii fac faţă cu greu de la un salariu la altul, o ţară îngropată în gunoaie, o ţară în care ţiganii îşi ridică barăci unde vor, o ţară care-şi caută laicitatea cu aceeaşi vehemenţă cu care creştinii se erijează în credincioşi, de teama musulmanilor.

Peste toate astea, sare în ochi fragilitatea majorităţii la putere, care abia reuşeşte să treacă prin parlament câte o ordonanţă, nici vorbă de atât de necesarele reforme ale sistemului electoral, administrativ sau sanitar.

Întâmplarea face ca frenetica ineficienţă a politicii italiene contemporane să fi ajuns la o răscruce. Un discret procuror de provincie a acuzat-o de corupţie pe nevasta ministrului de justiţie (sic!), omul s-a supărat pe sat, a demisionat şi a retras susţinerea politică a partiduleţului său (cotat pe la 2%) actualului guvern.

Românii din Italia nu pot nega o satisfacţie un pic răutăcioasă legată de acest moment delicat al guvernului Prodi. Peste puţin timp, se împlinesc doi ani de când "prietenul" Berlusconi repetă ca un patefon uitat deschis ultima replică dintr-un discurs cu care a supra-saturat orice canal media: "Acest guvern va mai dura maxim o lună, acest guvern...." Românii nu-l pot uita pe Cavaler, întrucât sub guvernul lui a fost moşită cea mai odioasă lege a imigraţiei pe care a avut-o Europa, Legea Bossi-Fini.

Dar acum, nesperata longevitate a guvernului Prodi pare să fi ajuns la un punct critic. Cei trei senatori ai grupării ex-ministrului de justiţie pot înclina balanţa în favoarea opoziţiei, dacă ne gândim că "ordonanţa Mailat" a trecut prin Camera superioară a Parlamentului cu doar două voturi avantaj.

Aşadar soluţiile sunt două: se merge înainte cu un Guvern mai tot timpul "în corzi" şi cu rezultate discrete sau se merge la alegeri anticipate cu un sistem electoral handicapat, acelaşi sistem vinovat şi de fragilitatea actualei majorităţi. Ipoteza ca preşedintele Italiei, Napoletano, să ceară unuia dintre cei doi preşedinţi ai Camerelor să formeze un guvern tehnic cade, întrucât liderii stângii şi ai dreptei exclud varianta colaborării.

Un calcul al posibilelor alianţe în acest moment nu dă procente convigătoare de nici o parte. Dreapta este unită împotriva lui Prodi, dar dezbinată în interior, iar o mare parte din stânga abia s-a reunit într-un singur partid, dar estimările nu sunt deloc optimiste.

Pentru români, oricum, pare o partidă pierdută. Că o fi vorba de capra din grădina vecinului sau nu, oricum, celelate destinaţii ale imigraţiei româneşti par acum o alegere mai insipirată. Spania începe să culeagă roadele unor reforme liberale, în Irlanda boom-ul economic promite, iar stabilitatea Germaniei şi a Franţei sunt un motiv de invidie.

Cornel Toma
www.adevarul.ro