lunedì 26 novembre 2007

Asa le trebuie daca n-au stiut sa ne "manipuleze"!


Iata ca au trecut si alegerile europarlamentare,atat de mult ne...asteptate si atat de putin mediatizate.Nu stiu cat de mult si-au dorit politicienii romani sa se implice dar imi pot imagina cat de mult nu ar fi vrut sa se simta ridicoli unii dintre ei dupa aflarea rezultatelor.Nu vreau sa ma refer la partidele castigatoare(PD,PSD,PNL,PLD) ci la cele care nu au trecut pragul electoral de 5%.Cu siguranta daca reprezentantii acestora ar reface calculele bagandu-ne "in seama" si pe noi cei din Italia,Spania sau de oriunde ar constata ca pragul electoral ar fi fost trecut...ne-au considerat insa nesemnificativi,nu s-au "prapadit" sa-si bata gura si acum trag bara peste cheltuielile enorme ,gresit calculate,pe care le-au facut in campania electorala.
Haideti sa ne uitam putin peste rezultatele aproximative potrivit exit-pollurilor:PNG-4,6%,PC-4,2%,PRM-3,6%,PIN-1,6%,PNTCD-1,5%...primelor doua lipsindu-le mai putin de 1%.Amandoua au presedinti miliardari(in euro desigur) care au avut proasta "inspiratia" sa nu investeasca NIMIC in a ne convinge pe noi cei de "afara" sa ii sustinem...am fost si cu siguranta vom fi o cantitate neglijabila.Cel mai revoltator din punctul meu de vedere a fost atitudinea lui Vadim Tudor.Acesta a venit la Roma,a avut posibilitatea sa discute cu o parte dintre reprezentantii romanilor din Italia dar nu a catadicsit sa vina cu propuneri si proiecte interesante sau de actualitate...a tinut insa sa precizeze ca a fost medaliat de catre Papa ,ca si cand romanii din Italia de asta aveau nevoie(desi Excelenţa Sa ambasadorul României la Vatican, domnul Marius Lazurca a declarat pentru Deutsche Welle:”Medalia la care face referire articolul pe care îl menţionaţi nu este o decoraţie, ea nu face parte din sistemul de ordine, distincţii şi decoraţii a Sfântului Scaun. Oricine ar fi participat la această întâlnire publică cu Sfântul Părinte, ar fi beneficiat de aceeaşi atenţie, o atenţie desigur destinată în primul rând României. „)...aceeasi atitudine de indiferenta fata de un numar semnificativ de romani care mai si trimit anual in tara cateva miliarde bune de euro...Vadim a mai  declarat ,spre bucuria majoritatii romanilor care gandesc,ca isi va da demisia din Parlamentul Romaniei sugerandu-le si celorlalti parlamentari prm-isti sa faca acelasi lucru...sa le tina Dumnezeu naravul!!! Cosmin Gusa si-a asumat esecul si a anuntat, in aceasta dimineata - in direct la Realitatea, ca va parasi functia de presedinte executiv al Partidului Initiativa Nationala.Esecuri peste esecuri...asa le trebuie daca nu au stiut sa ne "manipuleze"!!!

Andi Radiu

domenica 18 novembre 2007

Limba română, “doina dorurilor noastre”


“O limbă ai şi nu o vinde!!!
Cîntată de privighetori
O tot aud de-atîtea ori…
O tot aud aşa măiastră -
Limba română, limba noastră…
Pe cer în noapte, între stele
Se tot aude graiul ţării mele,
Şi tot răsun-atît de sfînt–
Limba-n care dragostea, durerea doru-mi cînt!
În limba mea îmi fredonează ceva dorul
Şi tot în ea dă grai izvorul–
Pe cer parcă şi soarele vorbeşte-
În graiul nostru, Româneşte!
De asta, lume, limba nu îti vinde,
Căci tot în ea vorbeşti şi plîngi cînd dorul greu te prinde!!!
Nu încerca să-mi cînţi o altă limbă mai măreaţă -
Caci n-o să sune mai frumos ca Limba Noastră!!!”
Doina Buţanu


Asociatia "IRFI" Onlus si-a propus o data cu infiintarea ei sa promoveze cultura romana, limba “dorurilor nostre”, valorile si traditiile romanesti. Daca pana la sfarsitul anului 2006 limba romana era considerata o “minoritate” lingvistica, incepand cu 1 ianuarie a anului acesta, ea si-a capatat statutul meritat de limba “oficiala” a Unuinii Europene alaturi de celelalte 22 de limbi ale tarilor membre. Astfel asociatii IRFI au promovat si au participat in persona subsemnatei la Congresul International “LA LINGUA RUMENA: PROPOSTE CULTURALI PER LA NUOVA EUROPA” (Limba Romana: Propuneri Culturale pentru o Noua Europa), organizat la Roma in zilele de 15, 16, 17 noiembrie 2007 de catre Accademia di Romania in Roma, Istituto Culturale Rumeno Bucarest, Dipartimento di Studi Romanzi, Facoltà di Scienze Umanistiche, Università di Roma “La Sapienza”.
Chiar daca personal am absolvit cinci ani de “Institut Tehnic Comercial” la Roma, am ales sa ma inscriu la o facultate de Limbi Straine, urmand cursurile Facultatatii de Litere in Roma, unde am fost atrasa de studiul limbilor europene, a lingvisticii, a limbajului. Raspundeam cu mandrie profesorilor mei italieni, nemti, francezi, care ma intrebau si in romaneste lucruri despre limba romana.
"Patria mea este limba româna", spunea actorul nostru Dan Puric. Ar trebui sa ne simtim “acasa” ori de cate ori vorbim romaneste. D-na lector dr. Oana Chelaru-Murarus de la Universitatea din Bucuresti a declarat, in cadrul Congresului International, „Limba Romana: Propuneri culturale pentru o Noua Europa”, la Accademia di Romania, in fata a zeci de oameni de cultura la nivel international, ca „nu am avut curajul sa vorbesc in romaneste in avion cu o colega, in timp ce calatoream spre Roma, nu am vorbit nici in italiana, ci in engleza”, de teama, sa nu fie „stereotipata”... D-na Oana Chelaru-Murarus a fost consilier al Presedintelui României, Emil Constantinescu, si este director executiv al Cursurilor de Vara de la Sinaia organizate de Universitatea Bucuresti.
Limba româna este una dintre cele mai vechi si mai bogate limbi din Europa. Asemenea limbii italiene, îsi are radacina în limba latina. Limba româna este o “limba dulce”, caracterizata prin expresivitate, volubilitate, claritate si elasticitate, nu mai vorbim de bogatia vocabularului care a evoluat de-a lungul veacurilor. Cuvinte din limbile slava, greaca, turca, maghiara, germana, cumana, precum si din graiul altor popoare au patruns în limba româna care, adoptându-le, a aratat extraordinara sa capacitate de asimilare si integrare. Împrumuturile acestea dovedesc - spunea Anton Cotrus - ca “limba româna este una dintre cele mai ospitaliere limbi din lume”.
Emil Cioran, considerat cel mai mare stilist al limbii franceze contemporane, spunea strainilor ca daca ar sti româneste, ar putea constata ca în nici o alta limba, inclusiv în cea engleza, Shakespeare nu e atât de monumental ca în versiunea româneasca. Romanilor din diaspora le cer astazi sa fie mandri de acest “tezaur” stramosesc, sa nu le fie rusine sa graiasca “doina dorurilor noastre”.
Observ, mai ales la Roma, unde locuiesc, ca numarul copiilor romani care studiaza in scolile italiane a crescut considerabil ca urmare a fenomenului de reintregire a familiei. Acesta este un pas firesc si pozitiv in care se reconstruieste echilibrul psihologic si afectiv al nucleului familial. Foarte multi s-au nascut in Italia, si continua sa se nasca...romani...teoretic. “Copiii de astazi sunt adultii de maine si nu putem vorbi de integrare fara a avea o baza solida a propriei identitati nationale”, imi comunica Nicoleta Galer, o mama a unei fetite care risca sa piarda, pe zi ce trece, “graiul dulce romanesc”. Studiul limbii materne este unul din elementele principale care stau la baza formarii propriei identitati si trebuie sa devina o prioritate absoluta pentru copiii romani din diaspora.
Nu toti romanii din diaspora se stabilesc definitiv in strainatate. In mod spontan iese in evidenta situatia copiilor romani in momentul reintoarcerii in tara. Lacunele acumulate in ceea ce priveste citirea, scrierea si studiul gramaticii se transforma intr-un adevarat obstacol in desfasurarea vietii scolare in Romania.
Aceasta problema a fost sesizata si de actualul ministru al Invatamantului, Cristian Adomnitei, care a atras atentia asupra acestei carente, aratand maxima disponibilitate pentru rezolvarea situatiei de urgenta. Asadar, noi, membrii Asociatiei “IRFI” Onlus, invatatori, profesori, parinti suntem in asteptarea unei solutii interguvernamentale eficiente din partea Ministerului de profil.

Simona C. Farcas

sabato 17 novembre 2007

Alternativa: să fim realişti!


Scandalul diplomatic stă să izbucnească, toată lumea se agită, fierbe, îşi dă cu presupusul… reacţionează. Mass-media italiană continuă lucrarea, mass-media românească a intrat în horă alimentând conflictul şi dând proporţii exagerate situaţiei; românii din Italia (până acum liniştiţi) încep să se întrebe dacă nu cumva ziarele au dreptate şi ar fi cazul să înceapă războiul, italienii (tot din Italia) sunt cam în acelaşi punct precum românii; românii din România încep să vocifereze la rândul lor, italienii din România se miră spunând „eu nu am văzut de când stau în ţara asta nici un jaf sau viol ziua pe stradă! Cum de se întâmplă în Italia?”… şi tot aşa. Este roata circului, rudă apropiată cu roata olarului, instrument primitiv, dar eficient, de producere a obiectelor utile prin gospodărie: se utilizează pământ (nefertil dar foarte lipicios) şi se învârte bine până nu se mai distinge nimic dar capătă forma dorită.
Cred că este timpul să facem un pas calm înapoi, pentru a privi cât de cât obiectiv şi matur „criza”. Nu voi repeta (a câta oară) explicaţia manipulării şi a laşităţii politice (caracteristică ambelor tabere) ci vreau doar să evidenţiez elementele reale existente în tot balamucul ce începe să semene din ce în ce mai mult cu o gâlceavă a ţaţelor de pe uliţă de lângă moară.
Astfel, pe puncte, şcolăreşte, avem următoarele aspecte:
1. ţipetele în gura mare vor înceta probabil cât de repede; vor mai ţine maxim (!) până după aprobarea bugetului pe anul viitor…
2. expulzări nu vor fi chiar atât de multe din motive foarte simple: nu există momentan (deşi noi milităm pentru – vezi campania "uniti impotriva criminalitatii") un proiect de transfer a infractorilor români în România. Astfel, vor fi expulzaţi cei prinşi în flagrant, cei care fac mici găinării sau cei căutaţi de foarte multă vreme. În plus, trăim în ţara cu unul dintre cele mai perfecţionate sisteme birocratice… în curând tot tam-tam-ul se va sparge în mii de cioburi de realitatea dură: avocaţii.
3. isteria celor câtorva care probabil nu au un serviciu sau o familie şi îşi petrec timpul urlând pe străzi nu se îndreptată împotriva poporului român ci, fără să ne mai ascundem după deget, împotriva ţiganilor. Personal am militat din totdeauna pentru drepturi egale şi pentru nediscriminare ceea ce voi face în continuare; în acelaşi timp însă militez şi pentru integrarea acestora (cu sau fără voie) în societatea din care fac parte. Poate că un copil nu doreşte să respecte chiar toate regulile impuse de părinţi, dar atât timp cât copilul nu are capacitatea de a discerne între bine şi rău, regulile îi sunt impuse pentru sănătatea sa. Omul este un animal social prin propria natură iar regulile sociale sunt înscrise în logica minţii sale; este suficient să i se indice strada corectă, atunci când nu o cunoaşte sau nu o mai vede.
4. ultima crimă ce a declanşat criza (în opinia mea, absolut condamnabilă şi fără nici un atenuant) nu este mai oribilă decât orice altă crimă săvârşită până acum de către români sau italieni. Ea a fost picătura ce a revărsat paharul şi la nivelul acesta trebuie tratată. Nu sunt necesare legi noi şi nici atitudini fasciste ci este suficientă aplicarea efectivă a legilor existente. Consider nedreaptă accentuarea exagerată a faptei şi sunt convins că persoanele raţionale fac diferenţa între mizeria propusă de mass-media şi cele petrecute. Nu putem accepta războiul propus de manipulatori, în care fiecare să arunce cu acuze pentru că şi la nivel social, ca şi într-un cuplu, relaţiile sunt sensibile iar cele spuse nu pot fi retrase; ca în orice relaţie, este necesară o atenţie deosebită faţă de ceea ce aruncăm în jocul conflictului pentru că odată spuse, cuvintele rămân în memorie împreună cu ale lor consecinţe.
În concluzie, stimabililor (indiferent de naţionalitate sau poziţie geografică) daţi dovadă de maturitate şi trataţi lucrurile aşa cum sunt şi nu aşa cum vi se dau spre înghiţit ne-mestecat de către manipularea de masă. Criminalitatea trebuie combătută indiferent de provenienţa sa iar cei 0,05% dintre emigranţii români care încalcă legea nu sunt nici reprezentativi pentru România şi nici sprijiniţi de comunitatea românească. Haideţi să ne unim forţele pentru a fi eficienţi!

Cristian Gaita

lunedì 12 novembre 2007

Diaspora


Diaspora pentru "unii" inseamna : "capsunari","tradatori","hoti","banditi","criminali","clonatori de card-uri","prostituate","tirfe",etc.etc.

Ei, nu-i chiar asa ! Pentru altii, "diaspora" inseamna si "cultura","democratie","dragoste fata de patrie","interes fata de politica","schimburi culturale","integrare","spirit european","afaceri","istorie","cultura", si muuuulte multe altele !

E drept ca printre cei din diaspora sint si multi de genul celor inscrisi in categoria exprimata de "unii", dar la fel de drept este ca sint si unii, din categoria celor inscrisi in categoria exprimata de "altii" ! De fapt, diaspora romaneasca, este extrem de "colorata" si de dezbinata , din diverse interese ! Sint unii perfect integrati in societatile din care fac parte, sint altii care fac eforturi sa se integreze, si sint altii, care nu au nici un interes sa se integreze, ci sa fie numai "in tranzit",...in goana oarba dupa bani usor obtinuti, eventual fara munca, sau in ideea "sa vad si eu cum este" !

Cert este, ca indiferent unde emigreaza, din diverse interese, romanul poarta cu el si o parte din idealurile sale,din visele sale,din inteligenta poporului roman,din traditiile si obiceiurile (bune sau rele) romanesti,precum si nelipsitele "gusturi" romanesti : mici,bere,sarmale,betia,scandalurile,spiritul de "proprietate" asupra femeilor,spiritul de razbunare,frustrarile,temerile (securitate,politie,comunism,etc.),nelipsitele "chindii" la iarba verde,interesul pentru politica si fotbal,si,...este convins ca se descurca in orice domeniu,numai de munca sa fie ! Nu mai vorbim de "spaga", obiceiul ca "lasa ca merge si asa!",urinatul pe strada,bautul "la botul calului" la iesirea din marile magazine la "un pahar de vorba",abilitatea de a "fenta" cu orice pret legile si regulile impuse de societatea in care traiesc,...si (sa nu uitam!), modalitatea de a se da extrem de "important" cind revine in tara in vacanta, sau la rude !

Romanul din diaspora, nu vine in tara fara un "cadou" pentru toti cei ramasi acasa(inclusiv pentru catel si purcel !),si se lamenteaza tot timpul ca nu pot sa revina in tarile unde traiesc cu cirnati,caltabosi,brinza,salam,sarmale,varza murata,bors,leustean,conserve,mirodenii romanesti,etc.etc.

Ca turist in Romania, romanul din diaspora este extrem de exigent,vesnic nemultumit de conditiile de cazare si masa(mai ales!), se lamenteaza de preturile mari, dar arunca cu euro si dolari "fara numar" lautarilor si manelistilor, numai sa se simta "important" ! Si,...sa nu uitam, de "afisarea" ultimului racnet al tehnologiei : masini,i-pod-uri,DVD-uri,camere de filmat,ochelarilor si hainelor (de firma!),ultimul tip de "Adidas" sau jeansi "Lee","Motor" sau "Gasolina".

Te intrebi: "Chiar asa o fi in occident ?". Raspunsul : NU ! Dar romanului din diaspora, din dorinta de parvenitism, ii este rusine sa se prezinte celor din localitatea in care au trait si muncit ca fiind nerealizati !Indiferent ca doarme sub un pod nenorocit din Roma, sau pe cimpiile Frantei sau Spaniei, el cind vine acasa,povesteste ca are vila, are Mercedes la poarta, are toale de la "Prada" , "Gucci" sau "Armani" , fumeaza numai "Marlboro" (a uitat cum cauta un amarit de "L.M." la TIR-isti !), si bea numai "Black Jack" ca de-o tuica neaosa romaneasca ii este jena !

In realitate, doar citiva ajung real la aceste deziderate, nu toti ! Si, in general, cei care ajung la un asemenea standard, sint mai modesti, mai putin saritori in ochi,mai rezervati, incearca pe cit posibil sa treaca neobservati,incearca sa nu sfideze pe romanii ramasi in tara, sa nu deranjeze pe nimeni, sa dea dovada de mult bun simt, sa transmita si celor ramasi acasa informatii pertinente,sa ajute pe cit este posibil acolo unde se impune un astfel de ajutor. La plecarea din tara, n-o sa-l vezi cu bagajele pline de "barabule",leustean,varza acra,sarmale,etc.etc. ci probabil cu un baton de salam,putin cascaval si ceva sucuri de fructe,strict necesare voiajului respectiv. Eventual o sticla-doua de vin bun (Recas,Bohotin,Lacrima lui Ovidiu,etc.etc.) cadou pentru prietenii ramasi in strainatate sau chiar pentru delectarea papilelor gustative personale !Si multe obiecte de artizanat autentic romanesc. O mica amintire romaneasca pentru vecinii sau prietenii straini dragi lor.

Cam asta-i pentru astazi, dragii mei ! Cei din tara,...cititi,trageti concluzii, si alegeti-va prietenii din strainatate in baza celor scrise aici !Aparentele inseala, nu uitati !

Hugo Victor

giovedì 8 novembre 2007

Epistola catre un vechi imperiu

Cu aer nostalgic, imi revin in minte pagini din cartile de istorie in care gaseam atribute ale unui profil psiho social al romanilor. Intr-o viziune un pic romantica, eram reprezentati ca un popor pasnic, cu un acut spirit de intampinare a aproapelui. Ne reflectam intr-o dimensione care trimitea –ca urmare a unei structuri innascute ori vicisitudini istorice, ori amandoua- catre un mod “impaciuitor” de a fi in lume.
Romanii erau acel mic popor “brav si darz” pe care Traian il afla atunci cand descinde in Dacia si pe care o latinizeaza sub numele de Dacia Felix (Dacia Fericita). Dacia s-a “pierdut” apoi de Imperiul Roman in negurile istoriei, cand « fericirea » sa a intrat sub incidenta altor imperii…
Romanii erau acel mic popor docil, deseori conditionat in decizii, cu o identitate imprecisa in “judecata universala” a popoarelor, care il facea deseori nici alb, nici negru, nici bun, nici rau, oricum niciodata extremist.
Romanii erau acel mic popor “slav”, in realitate unica tara est europeana cu radacini latine, care a infruntat abil vremuri maligne, fiind treptat latinizat, otomanizat, austro-ungarizat, rusificat.
Romanii erau acel mic popor tern care nu a dus nicicand razboie de cucerire, iar agresivitatea se isca doar atunci cand neatarnarea sa, mereu precara, era amenintata.
Romanii erau acel mic popor “atarnat”, apasat de timpuri, constrans la mari adaptari, pana la punctul de a face sa rasara neasteptat din amortire, fulgeratoare figuri in cultura universala.
Romanii erau acel popor “usor” care din cand in cand imprima gandul universal cu cate o “intreprindere” istorica neasteptata implinita sub numele unui Eliade, Cioran, Brancusi, Ionesco, Vuia, Palade, Comaneci.
Ne gasim azi in fata unui timp care nu mai solicita “glorii”. Ne gasim in fata unei Europe obosite, batrane, care isi mai cauta un suflu viguros cu tarzii migrari de popoare… in care romani si rromi migreaza, inclusiv in “virtutea” unei confuzii etimologice, sub identitati la fel de confundate… unde acte civile si necivilizate se confunda unul cu altul dincolo de identitatea nationala si care ne indigneaza oricum pe toti.
Mahniti, noi, nepoti ai acestui batran continent, ne distantam de o imagine distorsionata asupra trecutului, pasajului nostru intr-o Europa comuna spre care unii dintre (mai mult ori mai putin) conationalii nostri sunt “rau auspiciosi mesageri”.Fapte antisociale, criminale, primitive maladii sociale, care nu pot reprezenta oricum un popor…
Ceea ce am vrea sa transmitem poporului italian este o afirmatie de solidaritate si o amintire a ceea ce poporul roman “biografic” era, mai este inca pe pamanturile sale si anume:
Romanii sunt acel mic popor, nepot al Imperiului Roman care a dezvoltat o limba si o cultura cu adanci temelii de civilizatie europeana.
Romanii se “intorc” a fi, cu probabil prima “migratie” din istorie, oameni umili ce muncesc, ce ofera batranilor si copiilor acestei tari atenta asistenta, intr-o vreme in care grija pentru celalalt este nevoie sa fie invatata si cultivata in facultati de psihologie pentru a fi redata societatii.
Romanii construiesc case si mor intr-un numar impresionant in anonimat alaturi de alti imigranti care desfasoara aceasta meserie.
Romanii reprezinta acea mica si traditionala biserica ortodoxa care aminteste si multumeste in fiecare rugaciune duminicala primitorul(ui) popor italian.
Romanii sunt acel mic popor care a ramas acasa, dar si cel ce se va intoarce acasa, ducand si aducand cu ei amprenta unei civilizatii care ne-a fost intotdeauna comuna, intrucat europei am fost intotdeauna prin istorie si ganduri.
In acest sens, o intalnire solidara a romanilor –care se dezic de acte contrare valorilor umane ale lor, ale oricarui colectiv uman – va avea loc joi, 8 noiembrie la rele 19 pe Insula Tiberina din Roma in prezenta unor personalitati ecleziastice, pentru o rugaciune in solidaritate italo-romana.

Diana Milos.

domenica 4 novembre 2007

Sperand ca nu se va aplica legea Talionului


Sicriul Giovannei Reggiani a parasit biserica valdeza Cristo Re din Roma sub ropotele de aplauze ale rudelor indoliate, prietenilor, simplilor degustatori de macabru si jurnalistilor. La o ora dupa inceperea slujbei de conducere pe ultimul drum a femeii, victima unui act de violenta de care este acuzat Nicolae Romulus Mailat, trupul neinsufletit a fost dus la cimitir in liniste. Ici, colo, s-au auzit sloganuri izolate impotriva romanilor, dar in ciuda exagerarilor din presa,au fost cu mult mai rezervate fata de alte situatii similare. Amintesc aici inmormantarea Vanessei Russo, decedata la Roma in 26 aprilie in urma unei altercatii cu Doina Matei, o prostituata romanca. Prada socului emotiv, multimea a reactionat violent, de la urlete xenofobe impotriva comunitatii romane din Italia si pana la agresarea fizica a autoritatilor locale italiene.
In ceea ce priveste “cazul Giovannei Reggiani”, opinia publica italiana a cazut din nou in plasa politicienilor care au trans format durerea pierderii unei vieti omenesti intr-un mijloc de manipulare a sufletelor slabe. In eterna lupta dintre cele doua ideologii de dreapta si de stanga, politicienii se arata unul pe celalalt cu degetul evitand sa ia masuri concrete. Intre timp, viata reala se desfasoara sub balcoanele propagandei, printre oamenii de rand. In aceste zile, grupari de extremisti isi manifesta ura directa de la manifestatii in fata Amabasadei Romane pe langa Sfantul Scaun pana la atacuri violente (ambele petrecute vineri 2 noiembrie) cand 4 romani au fost spitalizati dupa ce o banda de mascati i-au atacat cu bastoane si cutite la iesirea dintr-un centru comercial (Tor Bella Monaca) de la periferia Romei.
Printre victime se afla si Emil Marcu de 47 de ani in prezent internat la spitalul Tor Vergata cu leziuni la cap si spate. Conducerea spitalului spune ca starea pacientului este constanta si se afla in afara oricarui pericol, dar nu este permis nimanui, in afara de rude, sa il viziteze. Sambata (3 noiembrie) l-am intrezarit cateva fractiuni de secunda, in timp ce il aduceau de la radiografie transportandu-l spre salonul izolat in care se afla internat. Constient, cu ochii intrebatori si cu arcada ochiului stang bandajata, Marcu se afla sub suprveghera autoritatilor italiene din motive neexplicate atat jurnalistilor romani cat si celor din presa nationala. Rai 1, Il Messaggero, La Stampa au asteptat mai bine de doua ore in fata usilor blocate de 4 jandarmi fara a auzi mai mult de „nu suntem autorizati sa va lasam sa intrati in salon”. Despre Emil Marcu nu se stie daca are familia aproape, dar in acelasi timp i s-a refuzat sansa de a fi vizitat de un asistent social in prezenta Simonei Farcas, Presedinta Asociatiei de voluntari Italia Romania Futuro Insieme.
Tot sambata, pacientul a beneficiat de vizita diplomatica a asesorului pentru Siguranta Publica de pe langa Primaria Romei, Jean Leonard Touadì si a Consulului roman Cosmin Dumitrescu. Acesta din urma, dupa o intrevedere cu directorul spitalului si o scurta strangere de mana a pacientului, a iesit pe o scara laturalnica pentru a evita jurnalistii care il asteptau in fata aceleasi „cortine de fier” cu aspect de usa de spital pe care intrase.
Asesorul Touadì, stiind ca una dintre atributiunile diplomatice este si comunicarea cu mass media, a subliniat ca acum mai mult decat oricand este nevoie ca autoritatile competente italiene si cele romanesti trebuie sa colaboreze in relatii stranse ca sa readuca lucrurile la normal.
Anca Mihai

sabato 3 novembre 2007

Gabriel, Eugen, ajunge ... !!!


În acest moment dramatic pentru comunităţile română şi italiană, trebuie ca fiecare să-şi asume responsabilitatea pentru ceea ce face sau declară.
Gabriel Rusu trebuie să ne spună dacă este de partea conaţionalilor săi sau de partea primarului Veltroni, dacă ţine mai mult la cariera sa sau la poporul său .
Eugen Tertreleac trebuie să oprească această cruciadă personală împotriva instituţiilor române. Dragă Eugen, dacă n-ai fi avut acest litigiu economic de mii de euro cu ambasada română si cu Departamentul Românilor de Pretutindeni (DRRP), am putea gândi că această cruciadă ar avea intenţii nobile ... văzând însă lupta economica care se desfăşoară e mai bine să adopţi un comportament adecvat situaţiei actuale.
Sper că toti vor înţelege că nu mai este posibil să înfruntăm situaţia actuală cu comportamente şi mentalităti care, ca până acum, au reprezentat doar ambiţii personale şi au fost în contradicţie cu interesele comunităţii.
Trebuie să facem echipă şi să lucrăm împreună. Cine vrea să continue facând-o pe solistul "nimănui", se va trezi lătrând la luna de unul singur...fie că va fi interpretul lui Veltroni sau va reprezenta 100.000 de înscrişi!!! ... măcar de ar fi aşa!!!
Am vrut să deschid subiectul încă o dată pentru totdeauna, pentru că e cu adevărat urât ca persoanele care ar putea fi resurse preţioase pentru comunitatea românească, să acţioneaze doar pentru ele însele sau pentru cruciadele lor personale. Înţeleg tot mai mult de ce în comunitatea românească este prezentă neîncrederea şi suspiciunea, dar văzând situaţia creată, e necesar să schimbăm ritmul. Kamikaze ai egocentrismului nu trebuiesc nimănui, nici măcar lor, sperând că în sfârşit se va începe să se înţeleagă că doar unind comunitatea se pot înfrunta pericolele şi bătăliile pe care aceste situaţii le cer.

Giancarlo Germani,
presedintele Partidului Identitatea Romaneasca