Epistola catre un vechi imperiu

Cu aer nostalgic, imi revin in minte pagini din cartile de istorie in care gaseam atribute ale unui profil psiho social al romanilor. Intr-o viziune un pic romantica, eram reprezentati ca un popor pasnic, cu un acut spirit de intampinare a aproapelui. Ne reflectam intr-o dimensione care trimitea –ca urmare a unei structuri innascute ori vicisitudini istorice, ori amandoua- catre un mod “impaciuitor” de a fi in lume.
Romanii erau acel mic popor “brav si darz” pe care Traian il afla atunci cand descinde in Dacia si pe care o latinizeaza sub numele de Dacia Felix (Dacia Fericita). Dacia s-a “pierdut” apoi de Imperiul Roman in negurile istoriei, cand « fericirea » sa a intrat sub incidenta altor imperii…
Romanii erau acel mic popor docil, deseori conditionat in decizii, cu o identitate imprecisa in “judecata universala” a popoarelor, care il facea deseori nici alb, nici negru, nici bun, nici rau, oricum niciodata extremist.
Romanii erau acel mic popor “slav”, in realitate unica tara est europeana cu radacini latine, care a infruntat abil vremuri maligne, fiind treptat latinizat, otomanizat, austro-ungarizat, rusificat.
Romanii erau acel mic popor tern care nu a dus nicicand razboie de cucerire, iar agresivitatea se isca doar atunci cand neatarnarea sa, mereu precara, era amenintata.
Romanii erau acel mic popor “atarnat”, apasat de timpuri, constrans la mari adaptari, pana la punctul de a face sa rasara neasteptat din amortire, fulgeratoare figuri in cultura universala.
Romanii erau acel popor “usor” care din cand in cand imprima gandul universal cu cate o “intreprindere” istorica neasteptata implinita sub numele unui Eliade, Cioran, Brancusi, Ionesco, Vuia, Palade, Comaneci.
Ne gasim azi in fata unui timp care nu mai solicita “glorii”. Ne gasim in fata unei Europe obosite, batrane, care isi mai cauta un suflu viguros cu tarzii migrari de popoare… in care romani si rromi migreaza, inclusiv in “virtutea” unei confuzii etimologice, sub identitati la fel de confundate… unde acte civile si necivilizate se confunda unul cu altul dincolo de identitatea nationala si care ne indigneaza oricum pe toti.
Mahniti, noi, nepoti ai acestui batran continent, ne distantam de o imagine distorsionata asupra trecutului, pasajului nostru intr-o Europa comuna spre care unii dintre (mai mult ori mai putin) conationalii nostri sunt “rau auspiciosi mesageri”.Fapte antisociale, criminale, primitive maladii sociale, care nu pot reprezenta oricum un popor…
Ceea ce am vrea sa transmitem poporului italian este o afirmatie de solidaritate si o amintire a ceea ce poporul roman “biografic” era, mai este inca pe pamanturile sale si anume:
Romanii sunt acel mic popor, nepot al Imperiului Roman care a dezvoltat o limba si o cultura cu adanci temelii de civilizatie europeana.
Romanii se “intorc” a fi, cu probabil prima “migratie” din istorie, oameni umili ce muncesc, ce ofera batranilor si copiilor acestei tari atenta asistenta, intr-o vreme in care grija pentru celalalt este nevoie sa fie invatata si cultivata in facultati de psihologie pentru a fi redata societatii.
Romanii construiesc case si mor intr-un numar impresionant in anonimat alaturi de alti imigranti care desfasoara aceasta meserie.
Romanii reprezinta acea mica si traditionala biserica ortodoxa care aminteste si multumeste in fiecare rugaciune duminicala primitorul(ui) popor italian.
Romanii sunt acel mic popor care a ramas acasa, dar si cel ce se va intoarce acasa, ducand si aducand cu ei amprenta unei civilizatii care ne-a fost intotdeauna comuna, intrucat europei am fost intotdeauna prin istorie si ganduri.
In acest sens, o intalnire solidara a romanilor –care se dezic de acte contrare valorilor umane ale lor, ale oricarui colectiv uman – va avea loc joi, 8 noiembrie la rele 19 pe Insula Tiberina din Roma in prezenta unor personalitati ecleziastice, pentru o rugaciune in solidaritate italo-romana.

Diana Milos.