sabato 27 ottobre 2007

O datorie de...suflet


Zilele trecute m-am gandit mult despre ce sa scriu in acest sfarsit de saptamana...imi veneau in minte doar lucruri negative,rele,de rau augur parca.Gandindu-ne la evenimentele din ultimul timp si la comunitatea romaneasca iti vin in minte cuvinte ca invidie,rautate,criminali,violuri,dezbinare...te chinui putin si gasesti si cate ceva bun: voluntariat,ajutorare,spectacole gratis,oameni care tanjesc dupa obiceiurile din Romania,amintiri romanesti .Oare cine ar avea puterea sa distruga primele si sa le inmulteasca pe ultimele?
Ne gandim cum sa facem sa fim uniti,sa gandim pozitiv,sa devenim o comunitate respectata,sa ne pastram obiceiurile si identitatea dar majoritatea dintre noi ignoram educatia copiilor in acest sens.Stand de vorba cu multi romani din Italia am remarcat anumite lucruri care pe mine personal m-au ingrijorat:majoritatea renunta la a mai vorbi in limba romana cu copiii in casa,nu sunt atenti la amestecul care se creaza din folosirea dezordonata a cuvintelor din italiana si romana si care duce la o alterare ingrijoratoare a modului de comunicare al copiilor.In acest fel copiii romanilor nu vorbesc corect nici una dintre limbi(ex."hai sa facem spesa","ti-ai facut compitele"," ce regal i-ai facut","imi cumperi un giocatolo"etc)...ca sa nu mai vorbim despre obiceiurile romanesti care se transforma iar unele chiar se pierd (colindul,uratul,semanatul).
Am intalnit copii din familii de romani ,de 13-15 ani, care nu stiau care e capitala Romaniei,cine a fost Stefan cel Mare,Mihai Eminescu,Ion Creanga sau Petre Ispirescu.
Sunt mulţi care consideră că dacă vorbesc prea mult româneşte copiii nu vor fi în stare să se integreze în societatea italiana. E greşit... limba italiana o vor asimila rapid şi chiar dacă iniţial vor face greşeli, le vor corecta. Dacă însă limba română nu e întreţinută prin conversatie zilnica in casa, cu siguranta va dispare din vocabular si cu ea se pierde un univers întreg de amintiri şi legaturi cu ţara din care am plecat. Limba română înseamnă poveşti şi colinde unice, înseamnă cântecele copilariei pe care le-am învăţat la rândul nostru de la părinţi sau bunici şi pe care trebuie să le dăruim si noi,copiilor noştri. Limba română înseamnă cuvinte de alint pe care nu le putem gasi nicaieri in lume, cuvinte care ne-au mangaiat sufletul şi duc, mai departe, mângâiere copiilor noştri.
Identitatea romaneasca si mandria că suntem români este percepută foarte repede de către copii si chiar de la vârste fragede ei inţeleg că familia lor este diferită.Dacă li se transmite si li se insuflă insa respectul pentru limba şi cultura română, cu siguranta îl vor duce mai departe. Odată cu cuvintele româneşti, copiilor noştri li se deschid porţi către România, şi pot să înveţe despre obiceiurile de acolo,despre istoria unui loc în care poate că vor merge, cândva, pentru a cunoaşte mai mult despre ţara părinţilor lor.
Asadar, noi parintii suntem pusi sa alegem intre a vorbi si a duce limba romana mai departe sau sa o lasam sa dispara din familiile noastre.Suntem pusi sa alegem intre a lasa sa moara mica Romanie pe care o purtam in suflet si ingroparea definitiva a trecutului nostru sau sa mentinem frumusetea neamului romanesc.Multi nu-si dau seama ca a respecta mostenirea de suflet si de neam inseamna de fapt respectul de sine.
E drept ca nu ne putem integra fara a respecta cultura italiana dar pentru a fi integri moral si
sufleteste trebuie sa iubim si sa respectam ambele tari,sa stim insa sa le gasim reperele comune si sa facem diferenta intre ele atunci cand trebuie.
Se discuta tot mai mult despre faptul ca in fiecare an se pierd definitiv anumite limbi si culturi vechi acestea fiind asimilate de natiunile mai puternice.Asimilarea unei limbi sau pierderea unei culturi oricat de mici si neinsemnate ar fi inseamna de fapt pierderea fiintei de neam.
In final as vrea sa atrag atentia ca a vorbi si a ne exprima in limba italiana este o datorie sociala si un respect fata de tara care ne-a primit... a pastra insa limba romana si obiceiurile noastre stramosesti este o datorie de suflet...

Andi Radiu

1 comentarii:

Vic ha detto...

As spune ca acolo unde iti este sufletul, acolo este casa ta. Altii ar spune ca acolo unde iti este familia.
Cert este ca viata de emigrant nu este deloc usoara, pentru multi nelasand timp pentru educatia completa a copiilor.

P.S. - apropos de timp liber si educatie, cati au citit o carte in ultimele 3 luni ?